Ambrozia este o buruiană care provoacă alergii și le poate aduce fermierilor sau administratorilor de terenuri amenzi uriașe, dacă nu reușesc să o înlăture din culturi. Statistic, peste 15% din populaţie este sensibilă la polenul de ambrozie care determină ȋn fazele uşoare un strănut repetat şi ȋnroşirea ochiilor, iar la persoanele hipersensibile poate provoca rinită alergică, astm şi, în cazuri rare, chiar şoc anafilactic la o expunere prelungită.
Ȋn România, ambrozia se găsește atât în intravilanul, cât și în extravilanul localităților, în culturi agricole de cereale păioase, floarea-soarelui, porumb, precum și în pășuni, terenuri virane din localități, terenuri neîngrijite, șantiere etc. În oraș se întâlnește mai ales pe marginile șoselelor, pe spațiile verzi, dar și în curțile caselor și parcuri. Cu un potenţial enorm de răspândire, planta produce peste 3000 de seminţe anual. Ambrozia este o adevărată ameninţare pentru agricultură, mediu şi sănătate publică.
Ambrozia, despre plantă
Denumită și „iarba pârloagelor” sau
„floarea pustiei”, ambrozia este originară din America de Nord și face
parte din grupul plantelor în curs de naturalizare și aclimatizare în
România, cu o capacitate de fructificare și vitalitate deosebit de mare,
cu implicații majore asupra sănătății populației.
Perioada de
polenizare începe la sfârșitul lunii iunie, cu un vârf al concentrației
de polen în aer în a doua jumătate a lunii august și se întinde până în
octombrie. Pe durata zilei, polenul de ambrozie se ridică în aer de la
răsăritul soarelui, concentrația atingând nivelul maxim la amiază,
minimumul fiind după ploaie și noaptea.
Simptomele alergiei la ambrozie
Polenul produs din abundență de ambrozie este foarte alergen, o cantitate de doar 5- 10 granule polen/m3 aer fiind suficientă pentru a provoca frecvent alergii severe la persoanele sensibile: rinită alergică, conjunctivita alergică și chiar astm bronșic.
Alergia la polenul de ambrozie – manifestată prin strănut în salve, mâncărime în nas, în gât sau în cerul gurii, lăcrimare și înroșirea ochilor sau chiar tuse și greutate în respirație – este deseori interpretată și tratată ca o răceala persistentă care „nu răspunde” la tratament.
Combaterea ambroziei – O singură plantă de ambrozie produce mii de semințe
Atunci când vârful de creștere moare, ambrozia începe să ramifice de la bază și produce în continuare semințe, continuând ciclul evolutiv. Acesta începe cam pe la 15 aprilie (în funcție de condițiile meteorologice). Dacă ambrozia nu a fost erbicidată sau eliminată mecanic până la 15 Iulie, se ajunge la perioada în care începe să își scuture semințele, în funcție de cultura pe care a infestat-o. Și este vorba de mii sau zeci de mii de semințe.
Există patru metode de combatere a ambroziei:
• Combatarea manuală a ambroziei, adică smulgerea plantei înainte de înflorire sau cosirea manuală a acesteia (inconvenient – se poate realiza doar pe suprafețe mici);
• Combaterea mecanică a ambroziei, prin lucrări agricole – coasă mecanică, grapă cu discuri, combinator (inconvenient – nu pot fi aplicate la culturi agricole întotdeauna, tăierile trebuie adaptate la înălțimea tulpinilor, sub 5 cm de la nivelul solului);
• Combaterea chimică a ambroziei, prin ierbicidare (inconvenient – risc de impact ecologic asupra sănătății: substanțele eficiente împotriva ambroziei distrug și plantele din culturi);
• Combaterea biologică a ambroziei: infestarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile Entyloma, Albugo, Phillachora, Verticillium și Macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage.